Cuvinte strămoşeşti (10): “pălciană”
“pălciană”= cunoscută şi sub numele de “viţelar”, plantă erbacee din categoria gramineelor (Anthoxanthum odorantum, cu miros plăcut, frunze lungi şi flori grupate în spic. Etimologia necunoscută a termenului “pălciană”, şi răspândirea sa în zonele montane din Moldova, ar putea constitui argumente pentru o origine thraco-dacică.
aprilie 20, 2010 la 4:23 pm
imi vreau degetelul inapoi
(
despre Urtica dioica ce poti sa-mi spui?
de unde-i vine numele de urzica?
ca de nu-mi spui…intre urzici ajungi
aprilie 20, 2010 la 7:24 pm
“Urzică” este, cel mai probabil, un cuvânt de origine autohtonă, probabil chiar dacică… E un cuvânt a cărui etimologie este destul de greu de aflat…
Alexandru Ciorănescu încerca să îl derive din latinul “ortica”, dar transformarea lui “ti” în “zi” este după însuşi spusele sale, extrem de improbabilă în contextul evoluţiilor fonetice ale limbii romane.
O origine autohtonă, din fondul indo-european mi se pare mai probabilă, în acest sens, românsescul “urzică” poate fi apropiat de grecescul “ordike”, ş.a.m.d.
În ceea ce priveste primul punct, nu ştiam că ai copyright pe el
te sărut
aprilie 24, 2010 la 3:51 pm
hmmmm
au introdus z-ul si in urtica si a iesit urzica 
pai….ortica ar merge… avand in vedere ca denumirea genului este Urtica, dacii tai or fi facut adaptarea si fiind invatati cu varza, viezurele si branza
ce spui?
si in legatura cu degetelul meu
nu am copyright pe el in schimb am….degetelelul….
si daca nu vrei sa vezi un anume degetel obscem….
da-l jos de acolo…e degetul meu si nu ai drept asupra lui!
ma supar pe tine:(
aprilie 24, 2010 la 3:59 pm
In legatura cu prima parte, tot ce se poate… desi de regula “d”-ul latin tinde sa fie transformat in “z”. E o varianta plauzibila
In legatura cu partea a doua, am rezolvat problema.
aprilie 24, 2010 la 4:02 pm
n-ai rezolvat-o
degetul meu asupra caruia, apropo, nici tu nu ai drept de autor si in plus nu esti nici proprietarul lui….este tot acolo
deci….n-ai rezolvat
mai 23, 2010 la 2:18 pm
Pălciană nu poate fi derivat din palcă = vargă, nuia (< rus. palka)?
Iar urzica poate fi explicat (cred eu) dintr-un ordica care nu văd de ce n-ar fi romanic (mai ales că această formă este atestată în unele dialecte italiene din sud: http://books.google.com/books?id=zGImAAAAMAAJ&q=ordica )
mai 30, 2010 la 2:50 pm
Ar putea fi un produs intern al limbii, derivat din palcă, acesta din urma cu origine în limbile slave (probabil în dialectele rutene). L-am introdus totuşi în categoria cuvintelor de subtrat pentru ca e de origine obscură în dicţionare, dar derivarea din “palcă” nu poate fi cu totul exclusă.
În ceea ce îl priveşte pe “urzică”, mi se par lucrurile puţin complicate din cauza lui “ordike” grecesc. Trebuie să vedem dacă avem, măcar la nivel regional forme similare lui “ordica” şi în alte limbi romanice, pentru că dialectele italiene din sud au suferit o influenţă greacă destul de importantă. Cred că soluţia se leagă de termenul grecesc…