Insule de limbă dacă

Discutasem aici despre problema dispariţiei limbii dacilor, şi am arătat, cred suficient de satisfăcător, că e posibil ca în regiuni izolate, vechea limbă să mai fi fost vorbită până la o dată foarte târzie.

Identificarea regiunilor în care limba dacă a supravieţuit mai mult, ar trebui să facă obiectul muncii lingviştilor, arheologilor şi etnologilor – din această cauză, nu am cum să ofer aici răspunsuri infailibile.

Propun pentru început, câteva principii:
- Analiza lingvistică. Se vor căuta acele areale în care numărul toponimelor provenite din ceea ce se consideră a fi “substrat” sau cu etimologie obscură este mai ridicat. Se vor lua în calcul şi aspecte privind relaţia toponimelor cu ocupaţiile specifice ale populaţiei din zonă (de exemplu, se va ţine cont şi de faptul că, o populaţia care practică păstoritul va crea toponime legate de această îndeletnicire şi din care marea majoritate provin din substrat, etc.).
- Analiză etnografică : Se vor căuta arealele care prezintă populaţie românească având caracteristici aparte, diferită de grupurile din zonele învecinate atât prin port, cât şi prin grai şi obiceiuri. Înclinarea spre latura spirituală a vieţii, prezenţa unor rituri specifice la naştere şi înmormântare, legende numeroase şi complexe legate de realităţi locale, în general toate elementele de conservatorism rural vor trebui analizate, urmărindu-se îndeosebi reliefarea arealelor în care ponderea tradiţiilor alogene este extrem de redusă.
- Analiză arheologică: Se vor identifica acele areale în care intruziunea elementelor alogene a fost minimă, în care se poate constata ca urmare a analizei culturii materiale o prezenţă şi o persistenţă a elementului autohton dacic în secolele ce urmează retragerii aureliene.