Cuvinte strămoşeşti (9): “bucurie”

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , on octombrie 9, 2009 by zalmoxe

Bucurie, bucurii = “Cel mai semnificativ ni se pare insa a se oglindi intrepatrunderea si importanta diferita a celor trei straturi fundamentale cate au constituit limba si etnia noastra in denumirile notiunii care desemneaza scopul existentei omenesti: latinescul fericire, o stare de beatitudine durabila, autohtonul bucurie, un sentiment profund, si slavul veselie, o manifestre ocazionala superficiala. ” Cicerone Poghirc

vezi mai multe la: C. Poghirc, Structura romanică şi concepte orientale în limba română

Cuvinte strămoşeşti (8): “ţigaie”

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , on octombrie 8, 2009 by zalmoxe

ţigaie = (despre lâna la oi) scurtă, creaţă, mătăsoasă. Termen păstoresc, rar, provenind foarte probabil din substrat.

Bibliografie:
Sorin Olteanu, A new dimension of the linguistical relations between Romanin and Greek

Cuvinte strămoşeşti (7): “boroagă”

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , , on octombrie 8, 2009 by zalmoxe

Boroagă, borugi = trecătoare îngustă, chei, defileu. Cuvânt rar, răspândit, din câte cunosc îndeosebi în Banat, prezent şi în toponimie – nu ştiu sigur dacă este prezent şi în alte zone ale ţării. În opinia lingvistului Sorin Olteanu ar putea proveni de la o rădăcină *bereg.

Bibliografie:
Sorin Olteanu, A new dimension of the linguistical relations between Romania and Greek

Termeni atestaţi (12): Atribute şi titluri ale “Cavalerului Trac”

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , on octombrie 5, 2009 by zalmoxe

Deşi mi-am propus să inventariez doar termenii atestaţi pentru spaţiul daco-moesic, am adunat şi câteva dintre cele mai uzuale atribute şi titluri ale divinităţii cu diverse nume şi atribute numită convenţional “Cavalerul Trac”.

La cam toate elementele discutate în secţiunea “Termeni Atestaţi”, lacunele bibliografice sunt, deocamdata, foarte mari, ele sunt cu atât mai pregnante aici, literatura de specialitate din Bulgaria fiind foarte greu accesibilă. Atrag de asemenea atenţia asupra faptului că nu toţi aceşti termeni provin din limba tracă.

1) Termen: KARABASMOS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate „Cavalerului Trac”, de asemenea Apollo Karabasmos
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec; alfabet latin
3) Grafiere:
(Eroi Karabasmo) (IGBulg IV, 2134) , (CCET I, 85), etc
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al unei divinităţi cu diverse nume şi atribute (aşa numitul „Cavalerul Trac”).
7) Bibliografie:
- Nora Dimitrova, Inscriptions and iconography in the Monuments of the Thracian Rider, în Hesperia, vol. 71, nr. 2, (Apr-Iun 2002), p. 209-299

1) Termen: MANIMAZUS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate „Cavalerului Trac”
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec; alfabet latin
3) Grafiere:
(Eeroi Manimazoi)IGBulg I, 78)
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al unei divinităţi cu diverse nume şi atribute (aşa numitul „Cavalerul Trac”). În opinia lui G. Mihailov, acest monument provine de lângă un sanctuar dedicat lui Apollo Karabasmos.
6) Bibliografie:
- Nora Dimitrova, Inscriptions and iconography in the Monuments of the Thracian Rider, în Hesperia, vol. 71, nr. 2, (Apr-Iun 2002), p. 209-299

1) Termen: PROPULAIOS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate „Cavalerului Trac”
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec; alfabet latin
3) Grafiere:
(Eroi Propulaiou)(CCET I 80-95)
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al unei divinităţi cu diverse nume şi atribute (aşa numitul „Cavalerul Trac”).
6) Bibliografie:
- Nora Dimitrova, Inscriptions and iconography in the Monuments of the Thracian Rider, în Hesperia, vol. 71, nr. 2, (Apr-Iun 2002), p. 209-299

1) Termen: VETESPIOS, OUETESPIOS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate „Cavalerului Trac”
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec;
3) Grafiere:
(Eroi Vetespiou) (KDP 755 la Petric-Kalesi)
(Eroi Ouetespioui) (BIAB 8, 1934, 459 la Marcianopolis
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al unei divinităţi cu diverse nume şi atribute (aşa numitul „Cavalerul Trac”).
7) Bibliografie:
- Dimitri Detschew, Die Thrakische Sprachreste, p. 56

1) Termen: AULARCHENOS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate lui Apollo
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec;
3) Grafiere:
(Aularkhenou) (ADB 153 la Asardzik; ADB 154 la Devna; KDP 498 la Karnobat; KDP 916 la Stara-Zagora; KDP 919; BIAB 7, 1932-1933, 384 la Coklevo)
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al lui Apollo (?)
6) Bibliografie:
- Dimitri Detschew, Die Thrakische Sprachreste, p. 34

1) Termen: PUROUMEROULAS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: diverse inscripţii dedicate lui Apollo
2b) epoca: sec. I d. Hr – IV d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet grec; alfabet latin
3) Grafiere:
(Kuriou Puroumeroul(a) ) (KDP 812 la Plovdiv)
(Eroui Purmer(oula) (KDP 293 la Garmen)
((Erou P)urmeroula) (KPD 375 la Golema-Breznica)
(Purmeroula Mukhapaibes Eukhen) (KDP 608 la Ljublen)
(Theou Megalou Purmeroula) (BIAB 12, 1938, 288 nr. 10 la Kovacevo)
(Eroui Purumerula) (KDP 603 la Ljublen)
(sancto Pirmer(ulae)) (KDP 602 la Kovanlak)
4) Funcţiune: atribut divin (?)
5) Observaţii:
Atribut al unei divinităţi cu diverse nume şi atribute (aşa numitul „Cavalerul Trac”).
6) Bibliografie:
- Dimitri Detschew, Die Thrakische Sprachreste, p. 386-387

(..deocamdată, urmează să fie aduse mult mai multe referinţe aici…)

Termeni atestaţi (11) AIZISIS

Posted in Uncategorized cu etichete , , , on octombrie 5, 2009 by zalmoxe

1) Termen: AIZISIS
2) Sursa primă:
2a) izvorul: Geografia lui Ptolemeu, Tabula Peutingeriană
2b) epoca: sec II d. Hr (?) ; sec V d. Hr (?)
2c) limba de transliterare: alfabet grec; alfabet latin
3) Grafiere:
Αἰζισίς (Aizisis) (Ptol. 3,8.4)
Azizis (TP 7,3)
Zizis (GR 204, 2 )
4) Funcţiune: aşezare în Dacia, pe teritoriul Banatului actual
5) Observaţii:
Se consideră a proveni de la radicalul IE *aig, cu înţelesul de „capră”.
6) Bibliografie:
Dimitri Detschew, Die Thrakische Sprachreste, p. 9
Vezi şi Ptolemeu, Dacia

Termeni atestaţi (10) AEDAVΑ

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , on octombrie 5, 2009 by zalmoxe

1) Termen: AEDAVE
2) Sursa primă:
2a) izvorul: Procopius, De Aedificiis
2b) epoca: sec. VI d. Hr (?)
2c) limba de transliterare: alfabet grec
3) Grafiere:
Ἀεδάβῃ (Aedave) (Proc. Ae. 4,6,31)
4) Funcţiune: castellum pe drumul danubian, între Augustis şi Variana
5) Observaţii:
Deocamdată nu l-am regăsit în surse mai vechi…
6) Bibliografie:
Dimitri Detschev, Das Thrakische Sprachreste….
Procopius, De Aedificiis (site-ul domnului S. Olteanu)

Termeni atestaţi (9): ZUROBARA

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , on septembrie 19, 2009 by zalmoxe

1) Termen: ZUROBARA
2) Sursa primă:
2a) izvorul: Geografia lui Ptolemeu
2b) epoca: sec. II d. Hr (?)
2c) limba de transliterare: alfabet grec
3) Grafiere:
Ζουρόβαρα (Zurobara)
4) Funcţiune: NL., aşezare în zona de vest a Banatului actual (neidentificată arheologic)
5) Observaţii:
La prima vedere pare a fi un termen compus, Zuro-bara, primul element, zuro- fiind foarte bine atestat ca formant antroponimic (vezi NP. Zur-ozi, Zur-azis, Zuro-blost, etc). Elementul -bara poate fi o formă coruptă a formantului toponimic -para, specific arealului sud-haemic (varianta de altfel cea mai plauzibilă), dar există şi alte posibile explicaţii. Spre exemplu, vocabula -bara ar putea fi apropiata de termenul regional românesc (bănăţean) “bară” (mlaştină, loc mlăştinos), ceea ce ar corespunde într-o oarecare măsură realităţilor din zonă – termenului “bară” i se atribuie în dicţionare o origine din limba sârbo-croată, sau chiar autohtona (vezi Sorin Păligă).
7) Bibliografie
Sorin Păligă, Etymological lexicon on the indigenous (Thracian) elements in Romanian, Editura Evenimentul, Bucureşti 2006
Vezi şi Ptolemeu, Dacia

Cuvinte strămoşeşti (6): “ţur” şi derivatele…

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , , , , , on septembrie 19, 2009 by zalmoxe

Sensul primar al lui “ţur”, care nu s-a păstrat ca atare, trebuia să fi fost de “cilindru”, “tub”, de aici şi numeroasele derivate:
ţurloi, ţurloaie = fluierul piciorului, jgheab, canal, sau tub sonor la cimpoi.
ţuţurloi, ţuţurloaie = penis sau ugerul vacii (rar, necunoscut lingviştilor). “Ţuţurloi” este format evident, format din “ţur” şi “ţuţ” (acesta din urma înseamna “proeminenţă” şi are la rândul său o bogată familie).
ţurţure, ţurţuri = sloi de gheaţă de formă prelungită.
ţurcă, ţurci = beţişor ascuţit cu care se joacă copiii (a nu se confunda cu “ţurcă”, căciulă de oaie “ţurcană” – rămâne de lămurit din punct de vedere semantic legătura cu “ţurcană”)

Numeroasele derivate, sensurile multiple, atestă că ne aflăm în faţa unui cuvânt autohton, sau mai bine zis a unei întregi familii (de regulă, cuvintele împrumutate din alte limbi au un câmp semantic foarte restrăns).

Bibliografie:
Sorin Olteanu, A new dimension of the linguistical relations between Romanian and Greek

Există toponime cu -dava în România ?

Posted in Uncategorized cu etichete , , , , , , , on septembrie 19, 2009 by zalmoxe

Toponimia actuală a României se caracterizează prin preponderenţa denumirilor de origine alogenă, mai exact slavă şi maghiară. Acest fapt, în contradicţie flagrantă cu ponderea majoritară absolută a etnicilor români în acest spaţiu, se datorează în primul rând, după cum bine se ştie, condiţiilor politice, culturale şi sociale specifice Evului Mediu, care au dus de multe ori, la slavizarea sau maghiarizarea unor toponime autohtone (fenomenul de slavizare al unor denumiri româneşti poate fi urmărit şi în vremuri mai recente, în Basarabia şi Bucovina de Nord…).

Urmărind relevarea şi evidenţierea urmelor de toponimie dacică, mi-am propus identificarea denumirilor în care regăsim, moştenit, vechiul formant toponimic -dava.

Cel mai bun candidat ar fi toponimul Deva, şi la o primă vedere, ar fi mai multe argumente care să susţină filiaţia dava – deva. Sub frumoasa cetate medievală s-au găsit şi numeroase urme care atestă existenţa unei fortificaţii dacice, şi însăşi termenul -deva este atestat în toponime antice (cf. NL. Zikideva, etc). Cu toate acestea unei atare interpretări se opun însăşi legile de evoluţie ale limbii române care arată că, în cele mai multe cazuri -v- ul intervocalic se pierde. Şi atunci, de unde vine totuşi denumirea de Deva ? Limba bulgară oferă cea mai bună explicaţie, în această limbă “deva” însemnând “fecioară” – deci, numele dealului ar fi fost de “dealul fecioarei”. Mai mult, analizând regiunea din imediata apropiere a Devei, observăm existenţa în zonă şi a altor toponime de certă origine bulgărească, precum NL. Nandru, Cerbăl, Lelese, Dobra, care sprijină mai mult sau mai puţin ipoteza originii slave.

Deplasându-ne cu vreo doua sute de km spre nord-est, întâlnim un alt posibil candidat, Turda. Originea dacică a acestui toponim este aproape unilateral acceptată de lingviştii români care, pe baza mai sus enunţatei legi fonetice, presupun o origine dintr-un presupus Turi-dava – dava de pe Tur, râu care şi-a păstrat şi astăzi presupusa denumire antică. Să fie însă doar Turda ?

Traversând Munţii Apuseni intrăm în Ţara Moţilor, veche vatră de locuire dacică. Aici e totodată zona cu cea mai mare concentraţie de toponime antice din ţară – nu ne miră când în zona montană înaltă, găsim toponimul Arada. Derivarea acestuia dintr-un maghiar “Varod” (loc cu cetate) este greu de acceptat din pricina locaţiei – presupunem în acest caz o origine dacică, poate dintr-un Ara-dava.

Pentru a găsi poate cea mai interesantă denumire, va trebui să mergem în Muntenia, în apropierea Bucureştilor, unde au existat pe vremuri celebrii Codri ai Vlăsiei. Aici, întâlnim toponimul Arcuda, care ar putea continua în limba română, vechea denumire Argedava. Celebra aşezare de la Popeşti se află la o distanţă relativ mică, la fel şi râul Argeş, al cărui nume ştim sigur că provine din limba dacică. O evoluţie de la Argedava la Arcuda, prin forma intermediară neatestată Arguda nu numai că ar fi în conformitate cu legile de evoluţie ale limbii române, ci şi cu dovezile de ordin arheologic şi istoric.

Mă opresc aici deocamdată aici, în speranţa că, prin aceste modeste rânduri, am deschis interesul cititorilor pentru cercetarea toponimiei arhaice a României.

Termeni atestaţi (8): SCORILO

Posted in Uncategorized cu etichete , , , on septembrie 18, 2009 by zalmoxe

1) Termen: SCORILO
2) Sursa primă:
2a) izvorul: vas inscripţionat descoperit la Sarmizegetusa Regia; inscripţie incizată după ardere pe un vas carpic descoperit la Borniş-Neamţ; inscripţii latine din Pannonia şi Britannia; Frontinus; Jordanes
2b) epoca: sec I d. Hr– sec VI d. Hr
2c) limba de transliterare: alfabet latin
3) Grafiere:
PER SCORILO (vasul de la Sarmizegetusa Regia)
SCORILO (vas carpic Borniş)
SCORYLO (Frontinus 1.10.4)
SCORILO (CIL III, 13379 / IDRE II, 282)
SCORUILOS (T. Vind 608)
CORYLLUS (Jordanes, Get. XII, 73)
4) Funcţiune: antroponim
5) Observaţii:
Compus foarte probabil din alăturarea sufixului –lo antroponimului Scoris, bine atestat în mediul tracic. Posibil să se fi păstrat în limna română, cf. NL. Scorila (jud. Mehedinţi), NL. Pietrele Scorilei, NFl. Scorilo, NFl. Scorileţ (jud. Cara-Severin). Atestarea NL. Scorila din jud. Mehedinţi în documente româneşti medievale şi fanariote exclude o reconstituire târzie, pe cale cultă a acestor forme.
6)Bibliografie:
- Dan Dana, The Historicall Names of the Dacians and their memory. New documents and a preliminary outlook, în StUBB, Historia…
- Rodica Popovici, Antroponim dacic scris cu litere latine în aşezarea de la Borniş-Neamţ (sec. II-III e.n) în Arh.Mold. 13, 1990, p. 155-160.
- Sorin Olteanu, Numele Scoris şi familia</a